Treceți la conținutul principal

Sometimes I wish I was an angel

Faceți căutări pe acest blog

Focuri

decembrie 14, 2018

Solicitați un link
Facebook
X
Pinterest
E-mail
Alte aplicații

tipa
poarta cercei foarte lungi, care arunca focuri
ochii ei arunca ochiade
picioarele ei arunca grupe de muchi.

Poezii

Solicitați un link
Facebook
X
Pinterest
E-mail
Alte aplicații

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare

Never Let Me Go + Concurs

Am găsit un concurs care are ca premii 3 cărţi foarte interesante. Pentru a participa ne propune să scriem ce ne inspiră unul din cele două colaje. Eu l-am ales pe primul. Imi place povestea care mi-a ieşit, aşa că o pun şi pe blog. Dacă vreţi să participaţi click aici. Cei doi se întâlnesc la un concert, se privesc în ochii şi se îndrăgostesc iremediabil unul de celălalt. Iubirea îi poartă pe căi necunoscute de ei până atunci şi ajung să trăiască o vară de vis. Inimiile lor o iau întodeauna razna când se întâlnesc în parcul care a vegheat asupra lor când prima rază de iubire i-a copleşit. Sufletele le sunt luminate de căldura dragostei, încât nu observă vremea ploioasă de toamna. Până într-o zi... El se apropie de fată, dar nu o săruta, nici nu o îmbrăţişează. Ochii îi sunt de o sclipire ciudată. Apoi işi apleacă privirea şi îi spune scurt: "Va trebui să plec". "Unde?" întreabă ea "De fapt nu contează, vin cu ti...

Suflet stins

Ce faci când te simţi deprimat? Înşelat, de propriile concepţii Părăsit. Fără nici un ţel de urmat Gol, când nu ai pentru ce lupta În cuvinte nu te poţi exprima, Durerea s-o alini n-ai putea Ascunderea sa e un eşec total Lacrimi pure e tot ce ţi-a rămas În gând, în corp, în tot ce-i material Singurătatea peste tot s-a instalat. Vrei să te pierzi în abis Acesta va fi propriul paradis Al sufletelor pierdute-n uitare Al celor ce viaţa sens nu are. Spiritul spre tine îl înalţ Trăiri, sentimente toate dispar Trupu-l păstrez cu chibzuinţă Stingerea lui se face în neştiinţă.

Flacăra interzisă

Rătăcesc prin întunericul unui râu vicios, Petale dulci mă îndrumă spre profunzimi, Mă apropii cu paşi alerţi de cel mai frumos Vis al nopţii de vară cu aromă de crini. Lumini dispersate se ivesc în intervale Stropi de argint, linişte de dor Luna speriată se ascunde în mare Sclipirea aştrilor menţine fierbintele amor Dragostea lor se împleteşte în zor În lumina difuză, cei doi ucid a lumii visare Momentul de neatins aparţinându-le doar lor Flacăra neagră doare, la prima rază de soare. (Cristina M.)

Un produs Blogger

Crostina M.