Rătăcesc prin întunericul unui râu vicios,
Petale dulci mă îndrumă spre profunzimi,
Mă apropii cu paşi alerţi de cel mai frumos
Vis al nopţii de vară cu aromă de crini.
Lumini dispersate se ivesc în intervale
Stropi de argint, linişte de dor
Luna speriată se ascunde în mare
Sclipirea aştrilor menţine fierbintele amor
Dragostea lor se împleteşte în zor
În lumina difuză, cei doi ucid a lumii visare
Momentul de neatins aparţinându-le doar lor
Flacăra neagră doare, la prima rază de soare.
(Cristina M.)
Foarte frumoasa poezia, bine ai venit printre noi!>:D< Am vazut link catre poezie pe Walking on Letters, si mi-am zis sa iti fac o vizita, si nu regret. Te astept si pe la mine, poate facem schimb de experienta>:D< [Si eu sunt incepatoare;))]
RăspundețiȘtergere1. Intr-adevar, si eu am vazut likul pe Walking on Letters.
RăspundețiȘtergere2. Bine ai venit!!
3. Nici eu nu regret ca am citit poezia <3
4. Superba!!
5. Kyky, inceteaza a mai spune ca esti incepatoare, minti lumea cu nerusinare :)) Daca cineva e incepatoare, acea nu esti tu. La cate strofe ai ajuns? Ahaa....=))=))
6. Succes in continuare, sper sa continui tot asa.
7. Imi place mult fundalul( sau cum s-o numi, tema blogului, nu le am cu asta :)) )
8. te pup si habar nu am de ce am numerotat ideile :))
Mersi mult de pareri :) si mii de scuze ca raspund asa de tarziu, dar am cam renuntat la blog pt o vreme...
RăspundețiȘtergere