Cei doi se întâlnesc la un concert, se privesc în ochii şi se îndrăgostesc iremediabil unul de celălalt. Iubirea îi poartă pe căi necunoscute de ei până atunci şi ajung să trăiască o vară de vis. Inimiile lor o iau întodeauna razna când se întâlnesc în parcul care a vegheat asupra lor când prima rază de iubire i-a copleşit.
Sufletele le sunt luminate de căldura dragostei, încât nu observă vremea ploioasă de toamna. Până într-o zi... El se apropie de fată, dar nu o săruta, nici nu o îmbrăţişează. Ochii îi sunt de o sclipire ciudată. Apoi işi apleacă privirea şi îi spune scurt: "Va trebui să plec". "Unde?" întreabă ea "De fapt nu contează, vin cu tine" şi un fior rece îi străbate corpul, "Departe" vine răspunsul lui stins, apoi cu o voce sigură adaugă "Te părasesc, nu vreau să vii cu mine, nu mă vei mai vedea vreodată!" " "Dar...ce am făcut?" începe ea să suspine. "Îmi pare rău, meriţi o explicaţie. Vino să ne întâlnim mâine în locul în care ne-am văzut prima oară." şi plecă fără să aştepte răspunsul ei.
E dimineaţa devreme, o fată stă în parc înstinsă pe covorul de frunze şi priveste cerul. A stat acolo toată noaptea, parcă ar fi aşteptat pe cineva, dar vântul e singurul care îi dă târcoale. Soneria unui telefon răsună în amorţeala zorilor. Fata răspunde. O clipă aproape că izbucneşte în plâns, apoi îşi revine în fire. Închide telefonul, îşi scoate din buzunar o cutiuţă în care se află mai multe pastile albe. Se întinde pe spate, ca şi cum s-ar pregăti să adoarmă şi şopteşte: vin la tine, acum vom fi împreună pentru totdeauna şi nimic nu ne va despărţi. Bătăiile inimii i se accelerează, apoi scad brusc şi se opresc.
Comentarii
Trimiteți un comentariu